Stau şi

..nimic. E cald, e foarte cald. Rătăcesc căutând ceva care să-mi placa. Mă simt ca un pribeag. Nimic nu mă mulţumeşte, nimic nu e cum trebuie să fie. Ciudat parcă totul e diferit, faţă de ce ştiam eu, sau poate că totul a revenit la starea iniţială, o stare de haos , de neclaritate, de prea multe lucruri negative. Stau, apoi  mă plimb, dar nimic nu se întâmplă.

I wish you to have a horror day...

...today, tomorrow each day ;).

Căutând...

... şi negăsind . Sincer nu ştiu ce caut. Mă strădui să caut mai bine, dar  tot nu reuşesc. În fine... găsesc o carte, o ridic şi încep să citesc. Şi pe măsură ce citesc, inima imi bate tot mai puternic... o simt şi o aud... sunt speriat. Vreau să fug, dar nu reuşesc, pentru că picioarele nu mă ascultă. Vreau să urlu, dar nu am voce. Transpiraţia curge pe frunte tot mai mul şi mai mult... De ce nu pot reacţiona??? Şi deodată simt în ceafă, o răsuflare. Nu vreau să mă întorc. Mie frică. Şi pulsul creşte şi inima bate şi mai tare şi mai tare gata să sară din piept. Oare cine e în spatele meu? Închid ochii şi ţin strânşi puternic. O mână pe umărul meu şi tresar... e dimineaţă. Un nou vis ciudat. Chiar am visat?

Gânduri...

M-am reapucat. Din nou.. De data asta un pic mai diferit. Un pic mai ciudat. Să văd poate iese ceva ... de data asta.
Lectură plăcută